Nu contează ce folosești, ci cum folosești!

Secolul XXI sau „era tehnologiei” așa cum mai este el numit ne pune în dificultate. Dacă pentru părinții noștri lumea digitală s-a concretizat târziu, pentru noi, generațiile începând cu anii 2000, aceasta și-a pus amprenta încă de timpuriu. Totuși, această multitudine de tehnologuie ne face bine sau are și efecte negative? Benefic sau negativ? Fără tehnologie am depune foarte multă muncă brută și, cel mai important, am pierde foarte mult timp, timpul care este ireversibil și este cel mai important „bun” al omului. Acum doar la o apăsare de buton suntem la curent cu cele mai noi știri, ne putem seta cuptorul, mașina de spălat, chiar și aspiratorul să pornească și să ne facă treaba. Atunci când noi ajungem acasă ne putem odihni împăcați că toate sarcinile au fost realizate cu succes. La doar un click putem trimite un mesaj, iar în următoarele secunde aflăm unde este și ce face cealaltă rudă de pe alt continent. Cu câteva gesturi sunăm și aflăm toate informațiile de care avem nevoie despre persoanele dragi nouă. Nu necesită foarte mult efort și nici costuri exagerate, iar pe lângă toate acestea, putem beneficia de mai mult timp petrecut alături de familie. Bineînțeles, tehnologia ne-a ușurat foarte mult viața și încă continuă să o facă, dar oare nu are și aspecte negative? Da, este adevărat, fiecare parte bună are și o parte mai puțin bună. Totul, fiecare aspect arată ca un Yin Yang. Părțile bune le cunoaștem atât de bine, deoarece capacitatea majorității oamenilor este făcută pentru a observa „partea plină a paharului”. Totuși, mai jos aș dori să descriu și aspectele negative. Tehnologia nu se referă doar la aspiratoare inteligente, televizoare și telefoane, ci în categoria ei intră și rețelele de socializare atât de bine cunoscute. Aplicațiile precum Facebook, Instagram, WhatsApp, Tik Tok sunt doar câteva dintre acestea. Ele par inofensive și binefăcătoare, dar în realitate nu sunt așa de „inocente” pe cât par. „Da, am Facebook! Și ce este cu asta? Astfel pot menține legătura cu prietenii mei. Mă ajută foarte mult.” Problema nu constă în faptul că tu, adultul, ții legătura cu persoane cunoascute, ci faptul că și copiii (unii și mai mici de 11 ani) țin legătura cu persoanele LOR „cunoscute”. Dacă noi am reușit să fim puțin protejați de aceste rețele deoarece ele s-au concretizat mai târziu și abia peste ceva timp au devenit „la modă”, copiii din ziua de astăzi nu mai beneficiază de aceleași avantaje. Vreau să atrag atenția că nu toți copiii sunt atât de expuși, ci în special cei care (îndrăznesc să spun) „nu au părinți” sau mai bine spus cei care au părinți doar în acte. Acel tip de părinți care nu se ocupă, care nu verifică, care nu se gândește la consecințe sau care dă frâu liber la liberul arbitru al unui copil de 10-11 ani. Acești părinți au falsa impresie că este suficient de dezvoltat, suficient de matur creierul unei persoane din etapa școlarului mare. Nu, nu este! Pe lângă faptul că le fac un deserviciu copiilor lor, produc răni cu care persoanele amintite anterior vor rămâne pe viață: „rănile se vindecă, dar cicatricile râmân”. Nu vorbesc în necunoștință de cauză, ci chiar acum câteva zile am asistat la un caz: o fetiță de 10 ani cu părinți prea ocupați ca să se ocupe de ea sau creduli, prea creduli, a intrat în utilizarea rețelei de Instagram. A început să vorbească cu persoane destul de dubioase, așa-ziși „prieteni”. A început să se lase manipulată de aceștia, să le ofere mai multă încredere lor decât părinților. Ba chiar a început să trimită și poze (nu obscene) cu ea pe motiv că cel de la celălalt capăt îi este „prieten”. Nimeni nu o verifică, nimeni nu o învață. Da, este rușinos să vorbești cu copilul tău despre aceste rețele! Mai bine îl lași să „se descurce” singur. Vreau să atrag atenția asupra faptului că la această vârstă sau mai bine zis începând cu această vârstă, copiii devin curioși. Ei nu fac diferența dintre bine și rău, dintre pericol și siguranță. Nu au dezvoltate aceste mecanisme. Acum este doar începutul, bineînțeles. Ajung să crească și să facă fapte și mai „admirabile”. De ce nu? Cine să-i învețe? Elevii începând cu clasa a IV-a și apoi continuând cu gimnaziul încep să caute diferite surse de filme... mai neadecvate vârstei, ca să spun așa. Caută poze, răspunsuri, acele răspunsuri pe care părinții, îngrijitorii primari, nu sunt în stare să le ofere (îndrăznesc să spun asta), la toate întrebările și neclaritățile lor. Se refugiază în sursa internetului și de acolo învață ce este „bine” și ce nu. Cu timpul apare următoarea problemă: nu le ajunge doar să privească, da, acesta este adevărul, ci încep și ei să producă de la vârste fragede „filme” sau se lasă manipulați de alte persoane pentru a-și arăta „corpul” în toată regula. Se întâmplă de cele mai multe ori ca și prietnii lor să afle despre aceste fapte, chiar și părinții și școlile și nu-și dau seama, de cele mai multe ori, de efectul pe plan psihologic, ci doar de gravitatea faptelor observabile. Apoi intervine ideea de gen. Băieții sunt sancționați și iertați într-un fel sau altul. Actele lor se uită, dar fetele își pierd stima de sine, își pierd identitatea, sunt mustrate aspru atât de părinți, cât și de societate, societatea actuală, cât și cea viitoare (că da, se află) și nu se mai regăsesc ca personalitate în această lume. Și astfel s-a distrus un destin prin indiferență. Aș mai continua, dar nu cred că își are rostul. Toți suntem conștienți de ce se întâmplă, dar alegem doar să observăm, nu să facem ceva, nu să luăm măsuri sau luăm acele măsuri, dar așa cum știm noi mai bine: nefăcând nimic!