Alternanță

Îmi vărs paharul Cu răbdare, cu chin, cu trudă... Cu stângăcie, cu alternanță O picătură spre tine și una spre mine Am pierdut firul Știam că l-am legat de-un colț de floare Dar s-a pierdut în vânt Precum o răsuflare! Precum un fior, dinainte să atingi lumina... E trafic, e intens, e doldora de maci, pe câmpul inimii Nu, nu roșii! Negri și gri și plini de brumă Ca cea de la-nceputul iernii Din nucleul zâmbetului cerului... Dihoc, adun și sparg Fiecare gând Descuie poarta spre eter Și smulge, în beție iasomii Prezentul și trecutul, Pasează viitorul În condițiile legii naturii umane. Mi-ar trebui o lance să-mi ating străfundul inimii Una din piatră și ceva supranatural... Puțin amețitor! S-au unit intr-un singur cuvânt Toate literele Toată eternitatea Toată nebunia Toată lumea Toată tristețea Amestec omogen O picătură, un strop Una în paharul tău, una pe buzele mele Adie vântul Ca la începutul efemerului, ce nu știe slova Ce nu cunoștea moartea. Dar o gustă cu tact Prin gura lumii neștiute Împământată deasupra norului Înainte de răsărit Și la ani lumină de asfințit. Între extremități, stă fiecare suflet Tânjește la apă, la aer, la viață Când, de fapt, el este, dar nu se regăsește... Împart liniile din palme, la doi La milimetru... O linie tu, o linie eu O ființă tu, semiființă eu. Făcută din năzuințele strămoșilor Și păcatul urmașilor...